“Soarta omului pe pamânt este ca a unui ostas, si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.” (Iov 7.1)

In memoriam – SAMUEL GHERMAN

Cu inima trista si coplesita de durere ma despart de prietenul meu drag, Samuel Gherman, din Micherechi, Ungaria care si-a sfarsit alergarea inainte de vreme, prea devreme, la numai 40 de ani. In aceste momente de grea incercare ma alatur scumpei lui sotii Monica, copiilor, Samuel si Ester, familiei lui, rudeniilor si prietenilor.

Este atat de greu sa accept ca pe acest pamant nu il voi mai vedea, desi ii aud vocea in urechi, ii vad zambetul in fata ochilor si ii simt prezenta inca langa mine.

Cand pierdem pe cineva drag incercam sa ne amintim de momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna. Eu nu trebuie sa incerc, amintirile sunt vii in mintea mea asa cum s-ar fi petrecut ieri. Chiar daca a fost plecat in Irlanda si apoi am plecat noi mai departe, am ramas prieteni apropriati. Ceea ce nu as fi crezut este ca intr-o zi va interveni o distanta si mai mare intre noi.

Oricat de mult am vrea sa gasim un raspuns la ceea ce s-a intamplat, il gasim intr-un singur loc, in providenta lui Dumnezeu. El l-a chemat acasa pentru ca asa a hotarat EL si noi nu mai putem schimba nimic.

‘’ Sam, ai avut o inima mare si ai aratat multa bunavointa in viata ta. Ai aratat lumii intregi ca ai fost un mare luptator si ai tinut piept bolii si problemelor cu demnitate. Chipul tau va ramane viu in inima mea pururea si cuvintele tale nu vor fi date uitarii nicicand.’’

Al tau bun prieten Teo

2012 – Un Nou Inceput

Trec anii, unul dupa altul, si ne indreptam spre ceva. Acel ceva pentru unii este un lucru  la care nici nu vor sa gandesca, dar pentru altii este un motiv de bucurie. Prietenul meu Albert spunea ca realitatea nevazuta este mai reala decat realitatea vazuta.

Anul 2011 a fost mai complicat decat mi l-as fi putut inchipui. Realizez din ce in ce mai mult ca perseverenta are un rol crucial in viata mea. Isus spune ca cine va rezista pana la sfarsit, acela va birui. Nu e de-ajuns sa rezisti pana la mijloc, sau doua treimi din cursa. Trebuie sa o scoti la capat. Unii huiduie din tribune, altii rad in palme, antrenorul s-ar putea sa priveasca in pamant si totusi trebuie sa rezisti.

Un alt lucru pe care l-am inteles este ca odata cu trecerea timpului, accept din ce in ce mai greu infrangerea. Nu mai vreau sa am parte de umiliri, esecuri si neimpliniri. Vocea aceea care imi spune ca asa e normal sa suferi din nimic, sa te simti stingher si pagubit, nu mai vreau sa o aud. Eu cunosc o alta voce mult mai calda si mai blanda, e vocea care imi da pace si ma umple de putere.

Ceea ce trebuie eu sa fac, nu pot sa astept sa o faca altcineva sau sa se intample de la sine. Oportunitatile trebuie fructificate la maxim. Pentru a fructifica o oportunitate e nevoie de multa vigilenta si disponibilitate.

In 2011 am cunoscut oameni care au aratat ca bunavointa si atentia pentru cei din jur inca functioneaza. De la cei de la care poate ma asteptam sa fie deschisi au demonstrat altceva, iar cei de la care te asteptai mai putin, au aratat multa bunavointa.

Cea mai buna cafea a fost cea de la un strain care mi-a pus-o pe masa cu lapte si zahar in momentul in care simteam ca voi cadea de oboseala.

Cel mai neasteptat succes a fost rolul pe care l-am jucat in piesa de teatru Oedip Rege, in rolul lui Oedip, la Colegiul Lasalle.

Cel mai mare pas al credintei a fost sa demarez Bierica, care azi functioneaza sub numele de Biserica Golgota Montreal.

Cea mai proasta veste a fost ca prietenul meu Sami din Ungaria e bolnav.

Ce astept de la 2012 ? Ma rog sa fie un an al pacii. Conflictele de orice soi sa lipseasca cu desavarsire. As vrea sa vad in oameni frumusetea pe care o vede si Creatorul. As vrea sa nu uit ca am lumina in ochi datorita bunavointei Lui, ca respir un oxigen pe care nu il merit si inima mea bate pentru ca Cineva ii spune: mai bate o data !

Anunt – Biserica Golgota Montreal

Multumim lui Dumnezeu pentru acest Craciun pe care Dumnezeu a ingaduit sa il mai praznuim si in 2011.

Va anuntam ca serviciul divin din duminica de Craciun, 25 decembrie 2011 va incepe la ora 10.30 am, in locatia Bisericii Connexion Montreal si va fi urmata de o masa de dragoste. Dupa-amiaza serviciul obisnuit de la orele 17.00 pm  se suspenda ca sa fie petrecuta in sanul familiei si al celor dragi. Dorindu-va un Craciun Fericit va spun la toti:

 Christos S-a Nascut!

Asking for CHANGE

Ca sa aduci schimbare in viata cuiva, nu trebuie sa ai mult. Priviti ce se poate face cu un singur dollar.

Craciunul in Coreea de Sud

In Coreea de Sud sunt mai multi crestini decat in orice alta tara asiatica. Prin urmare Craciunul este sarbatorit intr-un mod deosebit. Din totalul populatiei crestinii sunt in procent de 25-30% ( totalul locuitorilor 50.062.000). Populatia majoritara este budhista iar in jur de 25% fara nici o religie.

In Coreea de Sud, nu la fel si in Japonia, Craciunul este sarbatoare oficiala avand zile de repaos de la servicii si scoli, dar nu si in data de 26 cand au loc marile reduceri de preturi in magazine (Boxing day). De Anul Nou vacanta este mai lunga.

Bisericile sunt impodobite cu lumini si multe au o cruce fluorescenta de culoare rosie. Aceasta cruce ramane si de-alungul anului. Cele mai multe biserici au servicii religioase in ziua de Craciun. Mersul al biserica a devenit foarte popular, chiar si intre necrestini.

Magazinele sunt imbodobite superb, iar capitala Seul abunda in lumina si decoratii.

Unii, in mod special crestinii si occidentalii,  isi impodobesc casele si au pom de craciun.

Printre cadourile care se ofera cel mai popular sunt banii.

Mos Craciun poate fi intalnit si in Coreea si poate fi imbracat in rosu sau in albastru. El e cunoscut desemenea ca si Santa Kullosu sau Santa Grandfather (Bunicul).

In coreana “Craciun Fericit” se spune:” Sung Tan Chuk Ha”

Pentru cei ce traiesc in Coreea de Nord, Craciunul este diferit. “Oficial” este permis sa fii crestin dar poti fi intemnitat, ucis daca te declari crestin sau daca ai o Biblie. Crestiniii din Coreea de Nord trebuie sa se intalneasca in secret si sa sarbatoreasca Craciunul in ascuns.

Ar fi prea frumos ca odata cu trecerea in nefiinta al presedintelui nord coreean Kim Jong Il, si ei sa aiba parte de  bunastare, prosperitate si libertate religioasa.

Magii înțelepți

Ne apropiem cu pasi repezi de sarbatoarea nasterii Mantuitorului Isus. Poti sa afli ca S-a nascut Mesia, Imparatul Imparatilor, si sa ramai poate indiferent. S-ar putea sa iti pui intrebari cum ar fi: cu ce ar fi acest Imparat diferit de toti ceilalti imparati? Sau, cum ar putea sa ne ajute in situatia in care ne gasim cand cuvantul cel mai des folosit este “criza.” Se vorbeste despre criza in familii, criza in societate, criza in Biserica.

Biblia afirma ca niste magi intelepti  cand au inteles ca s-a nascut Isus, L-au cautat si I s-au inchinat. Sa te inchini unui bebelus este un lucru ciudat. De obicei oamenii cauta sa vada ceva impresionant, semne ale autoritatii si a puterii. Ei cand au ajuns la locul unde era Isus nu au gasit nimic din ceea cea putea sa faca referire ca se gasesc in prezenta unui imparat, din contra. In ciuda conditiei izbitor de saracacioase in care se gasea copilul Isus si parintii Lui, magii s-au inchinat si inchinarea lor avea inclusa daruri pretioase: aur, smirna si tamaie. Nu stim daca erau membri in vreo Biserica, daca erau botezati sau nu, daca aveau cunostinte din Scriptura sau nu. Un lucru insa il stim cu siguranta, ca au facut ceva atat de important incat a ramas pe paginile Sfintei Scripturi pana in zilele noastre. Ei S-au inchinat Domnului.

Toate aspectele sunt importante in aceasta perioada a sarbatorilor: sa aratam bunavointa, intelegere, si sa fim gata sa iertam. Ne vizitam rudeniile, facem diferite cadouri sa le aratam pretuirea. Ne impodobim casele, poate facem anumite schimbari care ne fac sa ne simtim mai bine. Intrebarea mea este: cati dintre noi ne vom inchina in mod real in fata Imparatului Isus deschizandu-ne inima si vistieriile in fata Lui. S-ar putea sa fim intimidati de un Irod sau de distanta mare pe care trebuie sa o parcurgem pana gasim ieslea unde este Isus. Poate nu ne-am plecat niciodata genunchii inaintea Lui si nu stiu cum sa o facem. Ceea ce putem face de aceste sarbatori si va arata ca suntem intelepti, este  sa ne inchinam inaintea Fiului lui Dumnezeu si sa Ii spunem: Tu esti Imparatul nostru, tie ne inchinam, domneste Tu in viata noastra.

Snowflakes

“- Ce manâncă omul de zăpadă la micul dejun?”

“- Fulgi!”

Mesia

Un colind pe care il iubim in Montreal si l-am cantat pe ulite cu multa bucurie.

Pedeapsa capitală din nou în vizor.

Cred in infailibilitatea justitiei? – Nu cred.

Cred in puterea celei de a doua sanse? – Da cred.

Saptamana aceasta intr-o prezentare am pledat impotriva sentintei martiale. Stim bine ca Statele Unite (desi nu in toate statele din SUA) si Japonia aplica sentinta capitala, dintre tarile puternic industrializate. Canada a renuntat la sentinta capitala in 1976, iar ultima executie a avut loc in 11 decembrie 1962 cand doi barbati au fost executati prin spanzurare in Ontario. Rata criminalitatii in Canada nu a crescut asa cum unii se asteptau in ciuda abolirii sentintei capitale. Azi sentinta maxima este de 25 de ani fara drept de apel.  La ultima sedinta inainte de a-l trimite pe Troy Davis (statul Georgia)pe patul letal, curtea a avut o sedinta de aproape patru ore. Rudeniile, prietenii simpatizantii plangeau si sperau stand pe strazi sa afle deliberarea. Judecatorul a vut semne de intrebare nu degeaba sedinta a fost una extinsa.

Auzind unele pareri, unii afirma ca aplicand pedeapsa martiala se intimideaza criminalii. Statisticile spun ca in perioada imediat dinainte si dupa o sentinta capitala stabilita calendaristic, numarul infractiunilor cresc in loc sa se diminueze.

Cel mai socant lucru care l-am facut in ultima perioada a fost sa citesc prin dosarele celor 300 de detinuti din statul Texas, care asteapta ca sentinta de moarte sa fie executata. Oameni care asteapta sa moara. Pentru mine este atat de incredibil. Faptele pe care le-au savarsit sunt cu adevarat deplorabile. Crime de la cele mai odioase, jafuri armate soldate cu morti, violuri si ucideri de minori, sechestrare de libertate si cate altele.

Legea spune: acesti oameni nu merita sa mai traiasca!

Pe de alta parte se face campanie pentru recuperarea plasticului, a hartiei, a deseurilor de diferite proveniente, si iata exista o categorie de oameni pe care unii ii cheama ” irecuperabili”.  Nu se pot recupera, nu se poate, sau nu se vrea?

Ce ar fi ca un astfel de individ recuperat sa mearga si sa tina sesiuni de informare pentru prevenirea viitorilor criminali potentiali?

Un caz real. Anthony Graves condamnat la moarte si eliberat dupa 12 ani si jumatate .

Anthony Graves was convicted of capital murder in the 1992 slayings of six people in the Central Texas town of Sommerville. He was named as a co-defendant by the relative of one of the victims.

That man, Robert Carter, later recanted his statement implicating Graves, however.

Graves was still tried and convicted.

In October 2010, Graves was freed when the state dropped charges against him.

Carter has since been executed for the murders.

Now Graves, an outspoken opponent of the death penalty, is speaking out.

“Every day you wake up to hell. You had to figure out how you can deal with it,” he said as he spoke of his stay on death row.

Graves said, “Guantanamo Bay has nothing on Texas’ death row.”

“The conditions on death row are driving inmates insane. Totally insane,” he said. “And they’re taking them and killing them after that. We torture them first and then murder them.”

Though he spent 12 1/2 years awaiting execution and had his death date set twice, Graves says he is not angry.

“I was released by the state of Texas,” he said, “so I released myself from anger and whatever else is negative.”

Source in English:  http://www.ksat.com/news/29778057/detail.html

Studentii din Quebec in greva

Mii de studenti au inceput protestele in fata universitatilor si colegiilor din Quebec impotriva cresterii  taxelor scolare cu aproximativ 75%.

Peste 200.000 de studenti sunt asteptati sa ia parte la greva de la intrarile din Universitati si colegii, blocand accesul in aceste institutii.

Marsul se va extinde si in fata biroului din Montreal al primului ministru Jean Charest pe Sherbrooke Street. Marsul va fi sustinut si de diferiti lideri de organizatii  si uniuni.

In ciuda boicotului premierul se pare sa ramana ferm pretinzand ca in ciuda augmentarii costurilor universitare Qubec va avea si asa cele mai scazute tarife din Canada.

Cresterea preconizata va fi de 325$ pe an pana in 2016, ceea ce inseamna un salt de la 2.168 $ la 3.793$ pentru un an scolar.

Aceste masuri sunt socante  stiind ca de 40 de ani Quebec a inghetat tarifele universitare.

Liderul partidului Quebecois, Pauline Marois, a afirmat ca aceasta schimbare va pune o povora exagerata asupra studentilor.

Discutand cu un student de la Universitatea Concordia Montreal, am aflat ca multi studenti nici macar nu stiu procentele cu care se vor mari taxele. Probabil unii vor fi luati prin surprindere cand vor deschide plicul cu urmatoarele facturi. Altii deja se gandesc la tot felul de alternative care mai de care mai sumbre.

sursa foto: Canadian University Press