Cu inima trista si coplesita de durere ma despart de prietenul meu drag, Samuel Gherman, din Micherechi, Ungaria care si-a sfarsit alergarea inainte de vreme, prea devreme, la numai 40 de ani. In aceste momente de grea incercare ma alatur scumpei lui sotii Monica, copiilor, Samuel si Ester, familiei lui, rudeniilor si prietenilor.
Este atat de greu sa accept ca pe acest pamant nu il voi mai vedea, desi ii aud vocea in urechi, ii vad zambetul in fata ochilor si ii simt prezenta inca langa mine.
Cand pierdem pe cineva drag incercam sa ne amintim de momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna. Eu nu trebuie sa incerc, amintirile sunt vii in mintea mea asa cum s-ar fi petrecut ieri. Chiar daca a fost plecat in Irlanda si apoi am plecat noi mai departe, am ramas prieteni apropriati. Ceea ce nu as fi crezut este ca intr-o zi va interveni o distanta si mai mare intre noi.
Oricat de mult am vrea sa gasim un raspuns la ceea ce s-a intamplat, il gasim intr-un singur loc, in providenta lui Dumnezeu. El l-a chemat acasa pentru ca asa a hotarat EL si noi nu mai putem schimba nimic.
‘’ Sam, ai avut o inima mare si ai aratat multa bunavointa in viata ta. Ai aratat lumii intregi ca ai fost un mare luptator si ai tinut piept bolii si problemelor cu demnitate. Chipul tau va ramane viu in inima mea pururea si cuvintele tale nu vor fi date uitarii nicicand.’’
Al tau bun prieten Teo
O ,cat de trist,dar tu stii bine dragul meu Teo ca avem o speranta sus la Tatal ceresc cand ne vom revedea cu toti cei dragi.Multa ,multa pace ma rog sa le dea Domnul Isus familiei lui Samy.
Aceasta speranta este cea mai mare mangaiere pe care o putem avea. Este un fapt greu de acceptat dar nu se mai poate schimba nimic.