Proorocul – între slujbă și durere

Intotdeauna mi-am dorit sa il aud pe Dumnezeu vorbindu-mi. Mergeam la Biserica si in fiecare predica doream sa aud vocea Domnului. Am auzit multe mesaje si totusi stiam ca Dumnezeu vorbeste altfel…adica mult mai personal si direct. Am studiat, am vorbit cu unii, cu altii si parerile erau atat de impartite. Unii spuneau ca pe Dumnezeu il poti auzi in cuget, altii spuneau ca il auzi in interiorul tau, altii ca foarte rar poti auzi chiar voce auzibila. Ceva lipsea din toata ecuatia. Cei mai ”echilibrati” spuneau ca cel mai elocvent Dumnezeu vorbeste prin Scriptura si nu ai nevoie de nimic altceva.

Wurmbrand spunea ca a citit prima data Biblia sa vada ce ii spune Dumnezeu si a inceput la Geneza. Acolo a descoperit toata istoria cum a creat Dumnezeu pamantul, apele, vietatile, astrele, vietuitoarele, verdeata, animalele, pestii, dar nimic din ceea ce il interesa pe el. Apoi toata istoria lui Izrael, judecatori, imparati, semintii si nimic din ceea ce vroia el sa auda. Cam asa s-a intamplat si cu mine. Citeam Biblia de cand am putut lega doua silabe si ma fascina dar ceva era care imi doream eu personala sa il aud. Cat de mult imi placea sa citesc, Dumnezeu si slujitotul lui erau in legatura apropiata neintermediata. Am observat ca lui Dumnezeu ii place sa stea de vorba cu omul.

In racoarea zilei, scrie Biblia ca Dumnezeu, venea la Adam sa se intalneasca cu el.

Dumnezeu nu ascunde nici un lucru de robii sai proorocii. Adica Dumnezeu poate lucra si in mod tainic, dar prefera sa comunice cu slujitorii Sai ce are in plan sa faca.

A inceput sa ma fascineze profetiile. Le citeam, desi nu intelegeam multe lucruri in acea vreme. Ezechiel de exemplu, o carte atat de profunda si nu usoara, dar ma fascina.

Am observat in general, ca proorocii nu erau pretuiti, cei mai multi, si aveau momente de liniste si pace, dar in general nu erau prea iubiti. Si ma intrebam de ce, si ma intreb si acum. Multi au fost batuti, urmariti, aruncati in temnita, in fantana, haituiti, si chiar ucisi. Concluzia care am tras-o imediat: nu este usor sa fii prooroc, chiar este foarte greu.

Unul din profetii mei preferati este Ilie. El, in viziunea mea, arata spre Biserica lui Dumnezeu care in plina putere, va fi luata la cer, in ziua hotarata, asa cum Ilie s-a inaltat in car de foc.

Ilie desi umbla cu Dumnezeu si era puterea lui Dumnezeu peste el a fost intimidat de o femeie care l-a amenintat cu moartea, Isabela. E foarte interesant ca il infrunta pe Ahab, pe profetii falsi ii decimeaza, iar cand vine amenintarea din partea Izabelei, fuge.

Pe Izabela nu a spus Dumnezeu sa o evanghelizeze. Cand am citit ce sentinta avea sa i se dea, mi s-a parut putin cam dur, dar nu era cale de mijloc. Izabela trebuia sa fie extirpata nu evanghelizata.

1Împ.21.23 Domnul a vorbit si despre Izabela si a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lânga întaritura Izreelului.”

Pe Izabela nu a invins-o Ilie, ci cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbise, si urma sa se infaptuiasca ce a spus Dumnezeu. Nu este atat de simplu sa te legi de proorocii lui Dumnezeu si sa crezi ca vei ramane neatins.

Dar cum stau azi lucrurile?

Azi cand se vorbeste despre prooroci cei mai multi spun: s-a terminat, acest dar nu mai functioneaza, a fost inlocuit de Scriptura. Proorocii au functionat pana la Biblie, Cuvantul scris. Acum nu mai este relevant.

Altii care vin din cercuri unde termenul este mai cunoscut spun: cei mai multi sunt prooroci mincinosi, adica, majoritatea nu vorbesc din partea lui Dumnezeu, si nici nu isi mai pun problema sa ia in considerare daca a vorbit Dumnezeu sau nu.

Vine a treia categorie, cei care analizeaza dosarele prefetilor: cine, cand, unde si cum, si ei dau verdicte: asta e, asta nu e. Problema mare este ca cei care dau verdicte, de cele mai multe ori nu se ridica la inaltimea oficiului unui prooroc, dar ei considera ca stiu cine e si cine nu e prooroc.

Profetul a fost si este chemat de Dumnezeu, inzastrat cu acest dar, invatat si format de Dumnezeu prin parinti spirituali sanatosi si sinceri, care traieste in prezenta lui Dumnezeu si frica de Dumnezeu si este caracterizat de multa, multa iubire, venita din cer.

11 Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, proroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pastori si învatatori,

12 pentru desavârsirea sfintilor, în vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

13 pâna vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înaltimea staturii plinatatii lui Hristos;

14 ca sa nu mai fim copii, plutind încoace si încolo, purtati de orice vânt de învatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor în mijloacele de amagire;

15 ci, credinciosi adevarului, în dragoste, sa crestem în toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (Ef. 4)

Dumnezeu a dat pe unii apostoli, pe altii proroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, unde? In Biserica. Nu in Biserica primara, nu in Biserica din primele secole, ci in Biserica! De ce? Pentru desavarsirea sfintilor, ca sa ii ajute pe sfinti sa ajunga la starea de om mare, pana cand vor ajunga la starea de om mare, pana cand vor ajunge la Christos.

Si nu in ultimul rand sunt cei care s-au facut ei pe ei prooroci si fac ce fac din puterile lor proprii sau si mai grav sunt amagiti de duhuri inselatoare.

De ce au fost proorocii respinsi si sunt si azi?

Eu cred ca proorocii ar trebui sa fie iubiti, respectati, pretuiti si ajutati. Cel mai mare prooroc nascut din femeie, Ioan Botezatorul, a fost decapitat, capul lui fiind pretul unul pariu ridicol. Chiar atat de usor sa fie tratati prorocii lui Dumnezeu? Auzind azi cum ii salveaza pe unii Dumnezeu de orice, nici macar un fir de praf sa nu cada pe ei, raman stupefiat. Oare s-au schimbat atat de mult lucrurile de la Ioan incoace?

El era imbracat intr-o haina de piele de camila, manca miere si lacuste si traia in pustie, dar oamenii veneau la el.

Azi suntem imbracati cum suntem, mancam ce mancam, traim unde traim, dar problema e ca oamenii pleaca de la noi, in loc sa vina.

32 Si ce voi mai zice? Caci nu mi-ar ajunge vremea, daca as vrea sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel si de proroci!

33 Prin credinta au cucerit ei împaratii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte, au astupat gurile leilor,

34 au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase.

35 Femeile si-au primit înapoi pe mortii lor înviati; unii, ca sa dobândeasca o înviere mai buna, n-au vrut sa primeasca izbavirea care li se dadea, si au fost chinuiti.

36 Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si închisoare;

37 au fost ucisi cu pietre, taiati în doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit îmbracati cu cojoace si în piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti –

38 ei, de care lumea nu era vrednica – au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamântului. (Evrei 11)

Lumea nu a fost vrednica de ei. Cat de dureros. Si-au facut slujba cu pretul vietii si lumea i-a respins si i-a chinuit.

Dar, vine ziua cand toti proorocii vor sta inaintea Celui pe care l-au slujit si se vor bucura. Cea mai mare rasplata va fi sa stea langa tronul Lui Dumnezeu si sa fie pentru vesnicie langa cel pe care l-au slujit cu scumpatate.

15 Îngerul al saptelea a sunat din trâmbita. Si în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împaratia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru si ale Hristosului Sau. Si El va împarati în vecii vecilor.”

16 Si cei douazeci si patru de batrâni, care stateau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu fetele la pamânt si s-au închinat lui Dumnezeu,

17 si au zis: „Îti multumim, Doamne Dumnezeule atotputernice care esti si care erai si care vii, ca ai pus mâna pe puterea Ta cea mare si ai început sa împaratesti.

18 Neamurile se mâniasera, dar a venit mânia Ta; a venit vremea sa judeci pe cei morti, sa rasplatesti pe robii Tai proroci, pe sfinti si pe cei ce se tem de Numele Tau, mici si mari, si sa prapadesti pe cei ce prapadesc pamântul!”

19 Si Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis si s-a vazut chivotul legamântului Sau în Templul Sau. Si au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pamânt si o grindina mare. (Apoc.11)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s