Colivia

Demult, in timpurile de-altă dată,

Pluteam în aer respirând al demineților parfum

Dar, într-o zi neașteptată

Veni neașteptatul rău, ca un nebun.

***

Un om cu față negricioasă si posacă

Cu arcu-i m-a țintit în pieptul gol și nepăzit

Si flăcări de durere-mi cuprindeau deodată

Tot corpul, aripile și ochii, din clipit.

***

Rânjind mă ridică ca pe-o captură

Mă aruncă într-un coșciug de lemn

Simțeam cum cerul se întunecă

Și-un somn greoi mă-nvaluia pe drum.

***

Cand mă trezii eram in colivie

Mâncare, apă si jucării o mie

Iar în urechi un rânjet diabolic de stihie

Imi striga: ”-Să-mi cânți! Să-mi cânți orătănie!”

***

– Nu iți voi cânta jivină

– Mă ai pe mine, si durerea-ți aparține

– Dar nu îmi vei avea lumina

– Și nici visarea ce ma alină.

***

– Aleg să mor dacât sa-ți fac plăcerea

– Iar când voi invia din nou

– Cântarea mea va desființa tăcerea

– Vei ști că nu am fost un rob nicicând.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s