The great deceiver sau târfa cibernetică

netAzi a fost prima zi de scoala cu emotiile si temerile de rigoare. Ma trezesc mai devreme sa fiu sigur ca totul va fi in ordine: mancari, genti, bilete de imbarcare pentru autobuze. Ma uit pe geam si vad adolescenti mergand spre strada, in sir indian, avand un metru intre fiecare dintre ei. Aveau uniforme prin urmare am inteles ca mergeau spre statia unde urmau sa ia autobuzul spre scoala. Fiecare era cu capul in cate un gadget (android, iphone) si marsaluiau in tacere, cu pasi parca erau in transa. Nu vorbeau deloc unul cu celalalt. Am impresia ca acesti copii nu mai simt nevoia sa comunice live. Inainte sa ajungem la statie fiica mea imi spune: – Ok dad, nu e nevoie sa vii cu mine pana acolo…thanks. Am ramas buimacit in intersectie. Masinile se opreau si conductoarele zambind imi aratau cu mana sa trec strada, iar eu, in mintea mea spuneam : – Nu am la ce sa trec, tocmai am fost concediat de fiica mea. Vine autobuzul galben si urca toti. In autobuz fiecare al doilea loc ocupat, cu un singur pasager pe cate o bancheta. Pornesc spre casa ingandurat. Copiii acestia nu au viata comunitara. Lupii traiesc in haite, gastele salbatice le vad calatorind spre sud in carduri si comunica atat de tare  intrer ele, ca le aud din curte. Oamenii, in schimb, se instraineaza din ce in ce mai mult unii de altii. Bunicii mei dupa o zi de munca ieseau in strada pe bancuta si se adunau vecini, se opreau trecatori pe strada si discutau, mult si amuzant. Era un fel de divertisment si plecau la culcare cu un fel de implinire si fericire. Azi intri in case si vezi fiecare mebru din familie cu jucaria lui, fiecare in camera lui (ei) si comunicare minima, de rigoare. Nu mai stim sa tinem un creion in mana doar sa folosim tastele ca apucatii. Cineva oare ne spala creierul intentionat? Cand vorbesti cu cineva si nu i se pare relevant subiectul, ce face? In urmatorul moment mana ii merge involuntar spre telefonul tactil. Tu vorbesti ca radioul iar el se uita la acel ecran numai ca nu ii sar ochii din orbite si da din cap aprobator, fara sa mai aiba nici un habar despre ce se discuta. Aceasta pentru mine este ignoranta la cel mai inalt nivel posibil.

-Stii cumva cum va fi vremea maine? –Stai sa ma uit pe tableta.

-Ai auzit cumva cat e Euro la cursul valutar?- O secunda si iti spun, si incepe sa tactileze (nu se mai butoneaza, era butonatului s-a dus). Unii nici nu stiu care deget sa il foloseasca la tactilat…

Nu mai stim nimic, depindem de un mic aparat. Dar asa cum spune proverbul: nu tot ce zboara se mananca. Nu tot ce e in lumea cyber e bun de consumat. Toti frustratii si decazutii veacului au ocazia sa isi creeze o imagine falsa pe internet si sa o vanda ca fiind originale. Pe net poti sa afirmi ca ai capacitatile lui Iehudi Menuhin la vioara, ca ai corp de campion, ca tatal tau e presedinele Mobutu Sese Seko …. , ca esti artist sau om de afaceri, ori tu nu esti nimic din ce afisezi. Adica ai devenit victime haituita si inselata al acestui travesti fardat, machiat si deghizat care se numeste internet. Dai likuri ca sa primesti, dar la cine? Astepti complimente de la cine? De la oricine, doar, sa nu mai ai senzatia stupida ca esti ‘singur pe lume ‘.  Flagelul e in toi. Solutia? Poate o gasiti voi…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s